DESCRIERE
Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul Romaniei, primele semne de asezari omenesti datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentara dateaza din anul 1324când sasii rasculati împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetatii, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea mentioneaza cetatea ca fiind un important centru comercial si mestesugaresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificatie dar si refugiu pentru populatia ce locuia dealurile si valea din împrejurimi, asezarea ei fiind strategica: la îmbinarea drumurilor ce faceau legatura între Transilvania, Moldova si tara Româneasca prin pasurile sud-estice. Cetatea Rupea, ridicata pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orasul, a fost construita si extinsa în secolele al XIV-lea– al XVII-lea, ca cetate si refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruina. Curtinele formeaza 4 incinte, fiind întarite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulatia fiind controlata de mai multe porti interioare care compartimenteaza ansamblul fortificat. Incinta centrala este prevazuta cu un reduit si cu o capela. Cetatea Rupea este situata la 50 km de Brasov, construita pe un masiv de bazalt, în zona rezervatiei geologice Dealul Cohalm - "Bazaltele de la Rupea". Este o cetate taraneasca cu patru zone întarite cu turnuri poligonale. Cetatea este modificata în timp, prin adaugarea a doua curti interioare si trei turnuri de aparare. Fortareata este construita pe trei incinte: •cetatea de sus care este cea mai veche constructie. Cetatea de sus a fost ridicata pe ruinele davei dacice (se presupune ca ar fi ruinele cetatii dacice Ramidava). •cetatea de mijloc, constructie din secolul al XV-lea, largita la începutul secolului al XVII-lea. Aici au fost ridicate Capela si Turnul Cercetasilor •cetatea de jos, construita în secolul al XVIII-lea.
ISTORIC
Cercetarile arheologice au scos la iveala diverse obiecte din aceasta epoca, marturie a asezarilor în regiune: unelte din piatra, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicata dava cunoscuta sub numele de Rumidava sau Ramidava (dupa diversele izvoare istorice); cucerita de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stanca" sau "piatra"). Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construita pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat si numele localitatii de astazi, formata în jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes facea parte din centura de fortificatii romane pentru apararea zonei comerciale si a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râ?nov si Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formeaza localitatea prefeudala: prin construirea cetatii de sus, în secolul X-XIII, si cea medievala, ulterior, prin construirea cetatii de mijloc si de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 - 1437, cetatea a fost atacata si jefuita de catre turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, sa fie parasita, dupa ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârsitul aceluiasi secol, sasii revin în cetate, pentru a se refugia. De aceasta data, cetatea va fi predata armatelor habsburgice fara rezisteta armata. În 1716, zidurile cetatii au folosit drept refugiu supravietuitorilor epidemiei de ciuma, izbucnita în localitatea de lânga cetate. Cetatea a fost abandonata definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperisul. De atunci, cetatea este lasata in paragina, desi localitatea Rupea a devenit în perioada interbelica un puternic centru cultural sasesc.
COMPONENTELE CETATII
Prima incinta a sistemului de fortificare este CETATEA DE SUS, care dateaza din perioada prefeudala, secolul X-XIII. cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor sasesti. Tot aici se gaseste si fântâna adanca de 59 de metri. Cetatea de sus are o suprafata de peste 1.500 mp. Sistemul de aparare al cetatii are la baza zidurile acestei incinte, perfect îmbinate cu rocile naturale. Intrarea în cetatea de sus se facea printr-un culoar foarte îngust, poarta de sub Turnul Pulberariei, Turnul cu vârful îngrosat. Se pot observa în interiorul incintei urmele de încaperi, ce au servit drept locuinte pentru populatia refugiata în cetate, pe timpul asediilor. Cele mai cunoscute încaperi din cetatea de sus sunt Camera judelui si Camera preotului. Acestea sunt însa foarte greu identificabile astazi. CETATEA DE MIJLOC a fost construita în secolul al XV-lea si modificata, pentru a fi marita, în secolul al XVII-lea. Aici se pot identifica Turnul cu gratii, Capela si un alt Turn Pentagonal, unic în Europa, poarta de intrare în cetatea de mijloc. În aceasta perioada, cetatea a fost marita prin adaugarea unei curti interioare, în care în anul 1623 este sapata fântâna cetatii, adânca de 59 m si nesecata pâna în prezent. Tot în cetatea de mijloc se pot observa turnul si poarta principala de jos care dateaza din secolul al XVII-lea. CETATEA DE JOS a fost construita începând cu secolul al XVIII-lea. Din aceasta perioada dateaza locuinta paznicului cetatii, din 1850, si magazia militara, construita la începutul secolului al XIX-lea. În planurile cetatii sunt mentionate si Turnul Slaninii (specific cetatilor sasesti), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei, Portita Cercetasilor cu Turnul Cercetasilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gura de tragere, Camera scaunala si Camera de sus. Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc).